Am ajuns aseara ,pe carari ratacite , incurcate si bine definite intr-o camera galbena plina de pitici amuzanti. De mica nu sunt un fan inrait al spiridusilor de genu dar , ieri, ceva m-a prins in jocul lor… Erau atat de fericiti … atat de voiosi si zambareti incat am inceput si eu sa rad …

     Nu ma vedeau … dar ma simteau .. cu totii imi zambeau si eu le raspundeam la fel… Camera era plina… nu aveai loc sa arunci un ac. Toti erau atat de impliniti si bucurosi. Parca sarbatoreau ceva , sarbatoarea vietii , a succesului in viata. Mam bucurat ptr ei… in sinea mea fiind un pic invidioasa. Ochii lor mocneau de fericire… niste priviri atat de vesele si fara griji , atat de cuprinzatoare.

     Toti spuneau : “ fi fericita”, “bucurate”, “fi vesela”, “nu fi trista”, “fi ca noi”.
M-am indepartat pentru un minut de centrul camerei ca sa privesc intr-o oglinda atarnata pe un perete. Reflexia lor facea ca si oglinda sa zambeasca, plina de culori si miscare. Am analizat cu atentie imaginea lor, vroiam sa mi-o intiperesc in minte… am contemplat ce vedeam si privind, am zarit in ochii unuia dintre ei o privire cumplit de trista.

     Mi-am intors capul, sa ma uit mai cu atentie la acel pitic si disparuse , in locul lui a aparut altul fericit care spunea in continuu :” sunt vesel”. M-am uitat iar in oglinda si piticul cu pricina era din nou acolo, mai trist decat prima data. Ma uitam spre el ,prin oglinda si in ochii lui citeam atata tristete si nefericire. Nu intelegeam cum in oglinda era trist si in realitate era la fel de vesel ca si restul. A incput sa planga , involuntar. Nu se misca, doar plangea si vorbea prin priviri. Incercam sa-l inteleg , incercam sa-l calmez, dar nu reuseam. Privirea lui imi spunea:” lasa-ma acuma , nu-ti face griji , nu ma ajuta cu nimic.”

     In oglinda am vazut cum el incet se aproprie de mine. M-am intors din nou spre camera si el din nou se transformase intr-un pitic fericit. Am privit din nou in oglinda si l-am vazut langa mine. Am ramas uimita si blocata. De aproape ochii lui pareau ochii unui batran trecut prin viata , neimplinit, fara speranta.
     O clipa mai tarziu am observat ca se uita In ochii mei, si cu o sclipire de speranta,si cu un soare de tristete mi-a spus : “Nu renunta niciodata la ceea ce vrei!”